Goja’s Blog

Mi-a atras atentia textul asta scris mare pe o coala A3 lipita pe stalpi prin Victoriei. Sub era scrisa adresa sitului www.vesnicia.ro si niscai text mai mic pe care n-am stat sa-l citesc. Dar m-a frapat intrebarea: Tu unde-ti petreci venicia?. Am stat eu si m-am gandit, m-am foit, m-am invartit si singurul loc care mi-a venit in cap la momentul respectiv in care as fi putut sa-mi petrec vesnicia e cimitirul. Nu ca m-ar interesa dupa ce mor unde-mi odihnesc oasele (asta daca am norocu sa nu mor impartit in portii mici), da'… asa de dragu ideii. 

Sau, n-ar fi bestial daca mi-as petrece vesnicia intr-o vaza? De preferabil din dinastia Ming (only the best for lill old me). Sa stau acolo prafuit, ars, bronzat, cum o fi, in vaza. Si vaza sa stea pe semineu, sau nu… mai bine langa un calculator. Si eu sa ma mai scurg putin din vaza aia pe tastatura si pe mouse, sa mai bag un Starcraft X sau un Quake Z sau un Diablo Y. Numa sa nu se apuce careva din aia de ma tin in casa lor de droguri ca n-am chef sa ma traga pe nas toti nebunii. Nici macar sa-si faca nes din mine n-am chef. Nu, pica ideea cu vaza. Ce-ar mai fi?

As putea sa las mumificat sau plastifiat sau ceva in genu ala. Sa ma admire lumea sau sa faca anatomie pe mine. Hmmm, dar de admirat nu prea are ce… iar la anatomie mi-e ca ma strica vevele (prietenii stiu de ce). Partea cu anatomia n-ar fi rea pentru vesnicie, asta daca as simti si eu ceva acolo. Si-n plus nu cred ca mi-ar place sa tot scoata din mine cate una/alta, sa bage la loc. Neah… nici asta nu merge. Altceva?

As putea sa gasesc ceva pentru viata eterna. Si atunci mi-as petrece vesnicia jucandu-ma la jocuri, plimbandu-ma prin spatiu (za next generation d'alea), vizitand lumi, mirandu-ma de noile tehnologii. Dap, asta chiar mi-ar place. Pacat ca lumea asta nu evolueaza ci merge tot mai mult spre autodistrugere. Si parca vad ca ma trezesc in vesinicia mea doar eu si paduchii sau mai stiu eu ce alte ganganii. 

In concluzie, parca tot mai bine-i in cimitir. Liniste, pace, mai un vierme, mai o floare, mai o buruiana. Ai si vecini, mai stai la o barfa, mai sperii pa cate unu noaptea, mai o carte cu groparu. Dap, suna bine. Acolo vreau sa-mi petrec vesnicia.

P.S. Pe situl omuletilor alora m-a amuzat linkul de sus-mijloc: Scrisoarea de dragoste a Tatalui – Prezentare PowerPoint. Ce ti-e cu tehonologia asta. 

Daca vrei sa vezi ce-i mai trece prin cap suricatei in continuarea, aboneaza-te la RSS.