Goja’s Blog

Ce ne-am fi facut noi cand eram copii daca n-aveam si niscai "arme" cu care sa ne alergam prin spatele blocului? Majoritatea home-made ca oricum pe vremea aia nu era prea mare oferta . Ca sa incep cu inceputul (anului)… cam la o saptamana dupa revelion incepea lumea sa-si arunce brazii. Si noi ca niste copii de treaba ce eram ii luam si cu toporisca aia de batut snitele ii coafam de crengi de sus pana jos. Jos lasam cioturile la crengi ceva mai mari si uite asa ne faceam sabii. Si dupaia tin'te alergatura prin spatele blocului, prin zapada, si da-i si lupta-te ca de ne-ar fi vazut aia din StarWars si-ar fi bagat unghia-n gat si-l trimiteau pe Yoda sa-nvete cum se face .

Mai spre primavara asa cand ploua si era prea mult namol prin padure pentru excapade treceam pe prastii. Prastii care erau de vreo 3 tipuri. Era clasica (si cam rara) prastie facuta dintr-o creanga-n Y de care se lega ceva elastic (latexul ala de la chilotii de pe vremea aia sau de la pijamale era genial) plus limba de la un tenes ceva. Pentru distractia din fata blocului exista intotdeauna derivata prastiei in Y facuta dintr-o sarma mai groasa si de capete legat elastic din ala subtire. Numai eu stiu cat ne chinuiam sa scoatem firele alea subtiri de elastic din banda aia groasa. Prastia asta o foloseam cu bolduri. Dadeam iama in librarii si cumparam cutii de bolduri dupa care ne postam in fata scarii si asteptam. Fiind primavara mai scoteau fetele un stramp, o fustita ceva. Si noi atat asteptam. Plecau saracele cu picioarele ciupite si intepate. Acu ca stau sa ma gandesc erau destul de periculoase jucariile dar nu s-a ranit nimeni. Cel putin la noi. Eh, si prastia numero 3 si preferata mea era prastia facut din camera de bicicleta sau masina. Se taia fasia lunga de 30cm de cauciuc si groasa de vreo 5-6cm, se taia limba la un tanes ceva, treceam o sfoara prin ea si o legam de fasia de cauciuc. Si-apoi incepea distractia. Daca erai incepator iti nenoroceai degetele pana te prindeai cum sta treaba. Cand ma plictiseam cu Bro luam bile de la rulmenti, puneam cateva sticle jos si ne distram dand cat mai multe gauri in sticle fara sa le spargem.

Vara deja se aglomerau distractiile. In general o ardeam prin paduri cu tevile si cornetele noastre. Era perioada cand incepeau diverse constructii, se intuneca tarziu si era cald afara asa ca dadeam iama dupa tevi si… carbid. Si noaptea (ziua daca ne plictiseam) bubuiam de crapau batraneii-n pat . Aveam doua variante: tunul sau cutia. Tunul era un device (lol) format dintr-un spray gol caruia i se taiase capul, i se daduse o gaura in laterala si se introdusese de jumatate intr-o teava de plastic de vreo 50cm lungime. Cutia era o cutie de tabla gen cutiei de Amigo careia i se dadea o gaura in fund . Principiul era simplu: se lua bucata de carbid, se scuipa pe ea calumea ca sa se produca reactia flegminol-carbid dupa care se introducea in tun/cutie. Se astupau toate gaurile posibile ca sa nu iasa gazele , se tinea asa cam 10-15 secunde, se dadea drumu la gauri si se apropia un chibrit aprins de gaura facuta in laterala/fund. Rezultatul: un boooom de tremurau geamurile.

Cand nu aveam carbid improvizam. Din chibrite si suruburi sau injectoare. Cu suruburile era simplu: se luau doua suruburi cu aceeasi marime la filet, o piulita si o punga. De capul unui surub se lega punga cam ca o parasuta. Se infileta piulita pe cel de-al doilea surubu cam pana la jumatatea piulitei. In piulita se "radeau" capetele catorva chibrituri dupa care se infileta surubul cu parasuta in cap. Se arunca in sus si in momentul cand pica facea un booom de toata frumusetea. Cu injectorul era mai dificil ca nu prea aveai de unde sa iei decat daca aveai vreun prieten sau parinte mecanic. Anyway, se lua injectorul si se infingea intr-o teava in forma de L. Se lua un cui mai mare si mai grosut cat sa incapa prin gaura injectorului si se indoia si el in forma de L. De capul cuilui si de capul tevii de lega o banda elastica si asta era toata jucaria. Principiul de functionare era simplist. Se radeau in gaura injectorului cateva capete de chibrit, se introducea cuiul in gaura, se tragea de el cat sa stea intr-o partea dupa care se strangea banda. Si again… booom. Daca mai gasesc pe acasa o sa va fac niscai filmulete pentru cei care nu stiu cum aratau injectoarele .

Tot prin anotimpul secetos aveau loc si bataile cu apa. Pe vremea aia erau doar doua tipuri se stropitori prin comert: elefanteii si pistoalele. Elefanteii erau mai buni ca tineau mai multa apa. Cand nu dadeam banii pe ciunga ne mai rupeam de la gura si mai luam baloane pe care le umpleam cu apa si dadeam cu ele de pe bloc in cine apucam. Si bineinteles eternele sticle cu capacul gaurit sau pungile de un leu pline cu apa. Ajugeam acasa fleasca, ne schimbam si o luam de la cap.

Toamna era o combinatie de cornete, bubuitori si prastii. Dar mai rar ca erau ultimele zile cu soare si incercam sa zburdam cat mai mult p'afara la un trozbal (fotbal ) sau o prinsea sau un pitu. Iar iarna… iarna erau bataile cu zapada, castelele, frecatul fetelor cu zapada si bataile pe sanii. Great times.

Daca vrei sa vezi ce-i mai trece prin cap suricatei in continuarea, aboneaza-te la RSS.