Goja’s Blog

Era o ea. O ea pe care habar n-am cum o cheama. Stiu doar ca-i ziceam Romparchimica pentru ca era tot timpul cu capul in nori si, dupa cum recunostea si ea, dupa sedintele cu cei doi psihologi ai ei lua ceva pastile de diazepam si romparchim si dusa era. Am cunoscut-o chiar dupa ce-am terminat liceul pe vremea cand o ardeam cu prietenii prin parc la o bere, o tigara, o incercare de a agata o veverita alea alea. Nu stiu cum a ajuns in gasca noastra, cert e ca pe primul pe care a pus ochii a fost Sapsi, care avea el oleaca de lipici la fomei, poate si din cauza ca era brunet cu ochii albastrii.

Intamplarea face sa plecam la Olanesti, la casa bunicii fostei mele prietene. Si eram eu, Sapsi, Romparchimica, fosta prietena, prietenu ei si sora fostei. Ajungem noi fain frumos, ne despachetam, eu iau o patura si ma intind la soare, restu care cu treaba lui. In timp ce adunam energie-n coada il vad pe alde Sapsi cum o taie cu fatuca asta prin boschetaris in sus in incercarea logica de a-si satisface nevoile animalice (sau cum draq le-o zice ca ma lasa inspiratia azi). Dupa alte 10 minute, timp in care banuiesc eu ca a incercat toate vrajile si textele posibile pe saraca fata, s-a intors cu buza unflata ca nah era vremea sa-si ia fata pastila si nu facea prostii inainte si dupa ce lua pastilele . Eh, Sapsi s-aseaza langa mine, fatuca se duce-n casa sa bage-n vena. Dupa 5 minute iese plutind pe deasupra florilor si se aseaza langa asta. Sapsi al meu, ce-o fi zic cand a vazut-o asa "vesela", hai ca poate poate o punem de una mica. Si da-i sa-i dea un mozol, o atentie, o mana, o figura, un opt ceva. Si-n timp ce pipaia el de zor acolo si-si impleticea limba-n gura la fatuca aia, se opreste fata si-i zice nonsalant: "Auzi, dar ai dintii cam galbeni. Tu nu te speli pe dinti?". L-am vazut doar cum fata i s-a facut curcubeul aromelor Skitles dupa care in 5 secunde a si sarit in sus de pa patura, s-a si impachetat si a si disparut din campul nostru vizual (probabil spre casa). Eu ma cracanam de ras, da asa mai cu gura-n punga ca nah poate-mi zicea si mie ceva de dinti si poate-mi scapa o coada peste nasu ei. Ghinionu a fost tot al meu ca seara am fost in discoteca si cu cine s-a gasit nebuna sa stea de vorba despre stele constelatii, scoate-ma afara ca mi-e cald, ete ce luna plina… decat cu mine. Oricum dupa cateva beri conversatia despre nu stiu ce romantim mort pe nu stiu unde mi s-a parut chiar distractiva.

Dupa ce-a terminat cu Sapsi si le-am povestit eu la amicii astia ai mei ce si cum, am zis noi hai sa-l facem "fericit" pe un alt prieten. Ca nah si ala e blond cu ochi albastrii… o nebunie ce mai. Si-ntr-o seara le facem cunostinta. Alin… Romparchimica (ca tot nu-mi aduc aminte cum o cheama) bla bla, doua vorbe acolo, ceva de Kant si alte filosofii, noapte buna pa pa ca tre sa ma duc sa-mi iau pastila. A doua zi ne intalnim iar cu fatuca. Alin ca salut ce mai faci… se uita asta la el cu niste ochii asa mai tulburii si-l intreaba sictirita: "Ne cunoastem?". Pai cum, zice Alin, ca aseara ca ne-am plimbat, ca am vorbit, ca esti o zdreanta care esti tu zdreanta, ca alea alea.Asta nimic, du-te ba d'aci ca habar n-am cine esti. Ma rog, au mai facut o data cunostinta. De data asta l-a tinut minte. Si cum noi eram retarzi si pe vremea aia, si cum fatuca asta nu era pe treaba ei am zis hai sa ne distram oleaca ca nah asa-i cand esti major si vaccinat. Si cum Alin plecase nu's pe unde cateva zile i-am zis noi fetei ca mah ca ala era indragostit de tine si ca tu l-ai refuzat si ca a luat un pumn de pastile, s-a suit pe un pod si s-a aruncat in Olt. Cand a auzit asta s-a facut verde-albastra: a murit, n-a murit, cum se mai simte?. No, n-a murit, e in coma la spital. Acasa la mine sunt doar doua spitale. Ii ziceam ca-i la unu dimineata, seara ne intalneam cu ea si ne zicea ca a cautat to spitalu si nu l-a gasit. Ii ziceam ca l-a mutat la alalalt spital, a doua zi venea si o luam de la capat. Vreo 3 zile am tot tinut-o asa, pana a venit Alin de unde era el dus (parca la tara). Miraculos, a iesit din coma, s-a vindecat, ca-n povesti.L-a luat fatuca si s-au plimbat ei prin parculet si i-a explicat lu Alin al meu ca viata-i pretioasa si ca nu trebuie sa se sinucida pentru ea ca mai are balta peste si alte expresii de genu asta. Ea zicea, noi radeam. Ca asa-s copiii .

Ultima oara cand am vazut-o a fost la o petrecere. Ziua fratelui fostei mele prietene (parca va ziceam eu pe undeva ca-s multi) sau ceva asemanator. Eh, in seara aia m-am pricopsit iar cu ea, si din una-n alta am dus-o acasa ca o suricata cuminte si cu coada dreapta ce sunt. Numa ca atunci cand am lasat-o-n fata portii pa mandra, s-a infipt ea asa mai bine-n mine si da-i si tzuca-ma. A fost bine pana a inceput sa faca acrobatii cu limba si-n momentu cand am simtit limba-nfipta-n gat am zis gata. Saru'mana da eu plec ca altfel iti pun in brate tot ce-am mancat. Si dus am fost. Si nici n-am mai vazut-o de atunci. Niciunu dintre noi . 

Daca vrei sa vezi ce-i mai trece prin cap suricatei in continuarea, aboneaza-te la RSS.