Goja’s Blog

Cand eram baiet paduri cutreieram… neah.. Sa incepem cu inceputul. Capul lui eu a avut deseori ocazia de a se confrunta cu obiecte contondente. Restul corpului a avut ocazia de a se intalni si cu obiecte mai ascutite dar asta e o alta poveste. Si ca orice cap in plina formare avea nevoie sa mai aiba cate o gaura pe ici pe colo ca sa nu mai stea creierul atat de inghesuit. Ocazii d'astea mai simpatice au fost vreo 3 (s-ar putea sa mai fi fost cateva dar din cauza loviturilor repetate sa le fi uitat). Ca o scurta nota: ocazii in care mi-am luat diverse-n cap au fost destule. Astea sunt ocaziile care mi-au facut ceva gauri la tartacuta si mi-au strambat forma mea perfect de ou a capului. Ala de sus. Asa. Bun

Prima ocazie s-a ivit destul de devreme, undeva pe la 2-3 ani. Sau probabil mai devreme ca inca mai aveam patut or smth. Anyway, nu stiu cati va mai amintiti extensoarele alea cu doua manere legate intre ele cu 3-4 corzi elastice. Aparat de facut muschi din epoca de aur. Nu tin minte care era culturistul in casa pe vremea aia dar tind sa cred ca era tata, nu de alta dar fratimeo avea undeva putin peste 10 ani. Eh, cert e ca atat tata cat si fratimeo se destrabalau cu ala prin fata mea. Si eu ca orice copil cuminte la varsta aia: vruiam si eu. I-am lasat sa termine si in timp ce erau ocupati cu habar n-am ce am sustras vitejeste extensorul de langa ei si da-i sa-l intind. Dezamagirea m-a lovit in acelasi mod neplacut in care aveau sa ma loveasca gazele calului lui bunicamiu cand stateam pe capra carutei cand mi-am dat seama ca jucaria aia de intarit muschiu era mai mare decat puteam eu sa deschid bratele. Normal ca asta nu m-a oprit ca de altfel cum nu m-am oprit niciodata nimic de la a face cele mai mari tampenii. Asa ca am analizat repede situatia ca un mic Dexter in devenire si am observat ca la patut betele alea care tineau cadrul de panza sau ce mama lui era pe vremea aia erau numai bune pentru a-mi folosi pe post de punct de sprijin. Asa ca nici una nici doua am prins un capat de unul din betele alea si de celalalt am inceput sa trag cu amandoua mainile. Dupa cateva secunde de intins la balaria aia ai mei n-au auzit decat un poc si un urlet si s-au intors pentru a ma vedea cu capul plin de sange. Dupa cateva investigatii ca deh nu erau de la  CSI sa-si dea seama imediat, au realizat si ei ca desi mic am avut destula forta incat sa trag de ala si sa-l intind indeajuns de mult incat sa alunece de pe batul de care-l prinsesem si sa-mi paleasca una-n dovleac.  Ce s-a intamplat imediat dupa e cam blurry pentru mine, so case closed.

A doua ocazie si probabil si a treia intr-un post separat pentru ca nu ma asteptam sa scriu atat de mult si oricum majoritatea citesc pe diagonala .

Daca vrei sa vezi ce-i mai trece prin cap suricatei in continuarea, aboneaza-te la RSS.