Goja’s Blog

Continuare la ce am inceput in postul asta, ca ramasesem dator.

Bun. Dupa lovitura aia la tartacuta am mai crescut oleaca si contrar asteptarilor lovitura respectiva nu m-a facut nici mai destept nici mai precaut. Nu mai stiu cati ani aveam cand am patit-o a doua oara la stilul mai grav (erau doar doua, intre timp mi-am adus aminte ca a treia oara de fapt i-am spart eu capul unuia in loc sa mi-l sparga el mie.. asa ca nu se pune) dar stiu ca era si Bro p'acolo ca nu se putea sa nu fie pe langa mine cand imi nenoroceam vreo bucata de ceva din mine si sa nu rada. 

Anyway, zona in care s-a petrecut toata treaba era undeva in spatele Silvic-ului (liceul) cam pe unde incepe padure. Daca ai fost prin Valcea sti ca ii padure mai peste tot si in mare parte se opreste chiar in buza casei sau a blocului. Eh, si din padure pana in "ograda" liceului era un fel de panta si pe deasupra ei trecea un cablu din ala gros de fier sau ce natia lui era. Cel mai probabil era folosit la coborat copacii din padure ca sa nu-i care lumea, dar pentru noi a fost un motiv de distractie pentru multa vreme. Ideea era simpla, gaseai un fier mai solid asa de felul lui si-l indoai in forma de U dupa care mergeai pana-n varful pantei unde cablul era destul de aproape de pamant, treceai fierul peste cablu si-ti dadeai drumul la vale ca un adevarat ninja sau spec ops sau ce se mai da pe sfoara zilele astea prin filmele de actiune. Aproape de finele cablului era un ceva de fier care actiona ca un opritor pentru orice venea de sus. Noh, toate bune si frumoase, ne dadeam noi p'acolo zi dupa zi, distractie, eroi, figuri, Cichi Chan si Sora 13,pana intr-o zi cand gaseste adevaraciunea de je o bucata rupta din ansamblul cu care coborau ce coborau ei pe firul ala. Si era fix bucata cu roata de care mai avea inca prinse 2 fiare destul de late (cam ca-n desenul tehnic de mai jos). Si ce zic eu ahtiat dupa viteza, sa vezi acum cum ma duc ca migul pe fir in jos si-i dau rusine lu' Superman. Cei drept nu prea le aveam eu cu fizica, cu calcule din astea cu viteza, impact figuri asa ca atunci cand mi-am dat drumul n-am calculat nici acceleratia nici faptul ca odata ajuns jos o sa ma opresc in opritorul ala de fier. Noh, cand am realizat eu cum sta treaba era deja prea tarziu pentru ca ma oprisem cu destul de multa putere in opritorul ala iar capul meu se infipsese cat putuse el de bine intr-un colt dintr-o laterala a balariei cu roata. Din fericire creierul meu inghesuit n-a prea dat dovada de vitejie asa ca nu s-a arata prin spartura proaspat capatata. In schimb sangele curgea linistit cam cum ii place Oltului sa curga de linistit cand nu da lumea drumula la baraj. Bineinteles ca eu eram pe jos cu chitaituri si vaicarituri si injuraturi si alte cele in timp ce Bro era pe jos… de ras. Am scapat relativ lejer, doar cu o denivelare-n tartacuta pe care o mai am si acum, ceva spaima si vreo suta de grame de sange mai putin. Si probabil ca asta ar fi trebuit sa-mi bage mintiile in cap, dar cum am povestit si aici se pare ca nici lovitura asta nu a reusit.

Daca vrei sa vezi ce-i mai trece prin cap suricatei in continuarea, aboneaza-te la RSS.